A omului cameră obscură (august 2011)

O să incerc prin acest mod de exprimare limitat si ingust,
Cu versuri şi cuvinte impotente
Să spun ce-n marea parte a timpului in suflet stă ascuns
Sălăşluind ca umezeala intr-un vechi perete.

Găseşti mărunte ciopârtite rămăşiţe,
Tot ce-a fost etichetat de etic si decent deşeu,
Precum sunt resturile de păr strânse de frizeriţe,
Lăsând in lumea bună tunsorile clişeu.

Nu le-aş putea numi culori, mai mult nuanţe
Ocru, albastru inchis si negru adânc ce ţipă
Atât de tare incat nu poţi sa-ţi faci sperante
Că o să poţi uita macar o clipă.

Liant e o lumină intunecată
Cu blitz intermitent din loc in loc
Si ca să vizualizezi intreagă hartă
Gandeste-te c-ai vrea să spui ceva romantic in timp ce te sufoc.

Anihilez incertitudinea umplând mai multe goluri,
Cu orice fel de temere concretă,
Ingrop adânc prezente apropo-uri,
Sa nu mă inec intr-o gândire incompletă.

Întrebări: În ce se măsoară dragostea noastră?

M-ai întrebat in ce se măsoară dragostea,
Inşirui ca la scoală răspunsuri…câteva.
Cred că sunt mai multe unităţi de măsură
Una ar fi dorinţa de a ne săruta pe gură
Sau cantitaţile de zahăr din a nostră prajitură
Sau câte tone la hectar de flirt ca in agricultură
Sau cât de repede îmi scrii numele fără să te uiti la tastatură.

Mai sunt: kilometri de dor,
Pe care îi infăşor
Când eşti departe pe-un mosor,
Sau cat de pasional îmi spui “encore”,
Când ne iubim in dormitor.

Câte de pahare de vin am ciocnit,
Multiplicat cu numărul de seri in care unul la altul am râvnit,
Aduni cu de cate ori in sec am inghiţit,
Când m-am uitat la tine şi am roşit
Totul la puterea ta de a mă face fericit.

Si dacă tot ce am scris nu-ţi pare concludent,
O să-ţi detaliez mai mult, dar să nu mă laşi repetent.

Un gând răzleţ

Şi-aseara fără să-ţi dai seama
Ţi-am prins în piept un vârf de gând, lângă un altul,
Ce-i drept un pic mai indrăzneţ,

Nu ştiu de ce acum te prinde teama,
Ţi-e frică pentru ca te-nteapă acul?
Sau gândul ăsta mai răzleţ?

Multe din ele ţi-au intrat sub piele
Pe unele le-ai cam pierdut,
Şi înc-un rând de gânduri care,
Intenţionat au dispărut.

Am stat apoi şi m-am uitat atent
La restul de idei şi gânduri
Şi cred că o sa îţi fie foarte greu,
Să pui pe ăst mai indrăzneţ accent,
Să îl citeşti nu printre rânduri
Şi să-ţi dai seama ce vreau şi eu.

Stări

Câteodată mă simt aşa de sec,
Şi nu ca un pahar de vin
Ci ca un peisaj cu iarbă alpin
Pe care paşte un banal berbec.

Câteodată mă simt aşa plin,
Că aş putea să nu vorbesc
Şi tot să mă audă cei ce îi iubesc
Şi-n faţa lor să mă înclin.

Şi diferenţa dintre cele doua stări,
E in funcţie de ale mele aşteptări.

In aeroport

Astazi ai plecat ….iarasi departe,
Trageai de un bagaj, erai cu el,
Stiam ca o sa am doar un minut de soapte,
Si as fi preferat sa nu vorbim de niciun fel.

Astazi te-am vazut un minut sau maxim doua,
Am fost asa de egoist ca nu am rezistat,
Nu mi-am dat seama ca voi ajunge intr-o noua,
Sa-i spunem ipostaza de … refugiat.

Astazi am vrut sa te surprind,
Sa pot sa-ti spun drum bun si ca te-ador,
Si imediat ce v-am vazut pasind,
Mi-am dat seama ca sunt ridicol de naiv si visator.

Astazi ai plecat ….iarasi departe,
E bine ca macar ne-am sarutat,
Intr-adevar a fost doar un minut de soapte,
Dar sa ma simt asa nu m-as fi asteptat.

E vremea lucrurilor simple

E vremea fulgilor de nea ce cad din cer fara semnificatii,
E timpul  sinelor de tren fara ramificatii,
E vremea timpului sa treacă fugitiv,
Fara sa-l chestionam dacă intr-adevar e  relativ.
E vremea lui “verde in fata”,
Sa accept ca iarna deseori apa îngheata,
A listelor de cumpărături,
A linistii in loc de umpluturi,  
E vremea sa ma întreb dacă sunt fericit,
Si daca ii dam fetei cu focul încă un chibrit.

Planuri

Te rog, e un jurnal mai vechi pe masa,
Rupe o pagina albă si lasa
Ce ar fi urmat sa scrie pe ea,
Sa spunem ca nu avem reguli si obiceiuri si nu te strânge nicio curea.

Acum deseneaza,
Orice crezi tu ca rimeaza,
Sau nu! mai bine ce pentru tine primeaza.

Hai indrazneste!
Ca poate e ceea ce ne lipseste,
Si poate scoti la iveală
Ce este dincolo de captuseala.

Acum pune-o in jurnal la loc
Dar nu imediat după data de azi, mai lasa câteva pagini goale la mijloc,
Un singur lucru iti mai cer: lipseste-o bine de tot, doar atat
Chiar dacă o sa se vadă urat
Si hai sa citim împreuna toată povestea pana la pagina asta noua….

Cu ce ar trebui sa umplem paginile goale sa nu ne mai ploua?

Dincolo de acum (iunie 2012)

Un greiere a trecut peste un spic, i-a luat un ceas
Are in fata un munte, eternitatea pentru  fiecare “următorul pas”,
Va fi confuz probabil trist si naucit,
Nu știe oare ca-și va găsi sfârșitul ratacit?
A fost așa de fericit după primul succes
Acum calcand pe alte spice, ceva-i lipsit de sens
Se va gândi ca poate următorul e mai copt, mai aromat,
Când va fi mulțumit  de sine, spic …sa fie  împăcat?
 A cucerit un spic, aproape de perfectiune,
Gusta din el acum si parca-i o minune,
Se va uita in viitor cu întrebări ce vin dintr-o nevoie ascunsa, mereu noua,
Ce crezi, se întreabă el, după acel munte ploua?
L-au intrigat prieteni, vietati si plante
Considera acum ca-i bine de se-ntoarce
O sa ii spună spicului de sentimente, lumea larga si o ofilita trufa,
De ce citesti acum iar de la prima strofa?

Singura

In camera tăcută ea se simtea stinghera,
Privirea tintuita fără sa constientizeze
Pe-un colț de noptiera,
Cu calm sa se-narmeze.

Si gandurile ei se-nghesuiau la geam atat de evident
Ca se mișca perdeaua
Lasand in urma un neant
De întrebări fără răspunsuri, si uite apare următoarea

Se mai uita din când in când la ușa
Sperând ca cineva sa vina sa nu-i mai fie așa de greu
Era doar ea si un cearceaf ca de cenușă
Pe care îl invidiez c-o alinta in locul meu.